Friday 22 November 2013

Ho Ho Ho!

   Vin sarbatorile. Hihihi! Hohoho!

   Cei mai fericiti si cu stomacul mai rezistent, sunt musafiri.
   Cei mai asupriti, raman acasa in asteptarea musafirilor.

       Nu pot sa nu compatimesc, fiecare categorie in parte. 

   De-a lungul anilor, am participat la sarbatorile astea, am fost participant in ambele tabere si mi-am plans de mila de fiecare data, recunosc.

   E greu, dom'le sa faci sarbatorile cu romanii.

   Cand esti musafir, tre' sa fii sigur ca vei duce lupta pana la final. 
  "Noapte de vis
   Timp prea sfant" 

  Tre' sa fii capabil sa mananci, sau cel putin, sa gusti  din tot ce ti se pune pe masa. Eventual, sa te rogi ca nu vei avea parte decat de un singur pranz. La noi, la romani, pranzul e cea mai sanatoasa masa din zi. Pardon, cea mai consistenta masa, cand ti se aseaza-n fata cam trei feluri de mancare. Asta, cu exceptia sarbatorilor cand mai apar inca vreo cinci tipuri de aperive, pe putin. La felul principal, ai toate animalele posibile pe masa, gatite-n fel si fel de combinatii. Pe cand, la desert: prajituri de toate felurile, creme, foi, tarte, frisca, torturi, ciocolata si alte nebunii.
   Ca nu cumva sa adormi cu capul pe masa, ti se serveste si-o cafea, de parca ar mai fi loc si de-aia.
   Sa nu uitam ca, mai ai treaba si pe-acasa. Pui o friptura de porc la marinat si mai cumperi niste mezeluri, ca poate te pomenesti cu niste musafiri. Sau poate vii flamand de la vreun ospat, doamne fereste!
   Cd-ul cu Hrusca! Se impodobeste bradul.  Traditia ramane traditie.
 
   Cand esti gazda:

  "Scoala gazda din patut/ florile dalbe/ Si ne da un colacut/ florile dalbe". (Hrusca)

   Nu stiu de ce am impresia, ca numai de colaci nu a avut timp gazda. 
   Si-acu, sa vedem ordinea evenimentelor: se spala gresia, faianta, se varuiesc peretii si de-astea. Se spala geamurile, perdelele, draperiile, se apreteaza, se calca, se pun la loc. E clar ca nu apretam si nu calcam geamurile, nu? Se bat si se curata covoarele. Daca avem sansa sa profitam de technologie, pai bagam aspiratorul ala smecher cu spuma. Se sterge praful in toata casa, inclusiv bibelourile, cartile, souvenirurile si alte elemente decorative si fara sens.
   In timp ce pui perdelele la apretat, mai pui si niste foi de prajitura la cuptor, pregatesti crema pentru ele. Bati niste frisca si pui de-un blat de tort la cuptor. 
   Ai facut cumparaturi cat pentru doua, trei saptamani normale si te-apuci de restul meniului. 
   Sarmalele se infasoara cu grija, intre timp arunci niste condimente peste cele 5 kile de carne pentru friptura, se toarna maioneza peste vinete, se drege ciorba cu niste smantana, se mai toaca niste ciupercute, ca poate nu ajunge mancarea, se pune piftia (raciturile) pe balcon sau in veranda, ca deh, nu mai e loc in frigider, chifelutzele se aranjeaza frumos peste ceapa marinata( va rog, fara cerinte de retete)... etc.
   Se scot saratelele cu chimen si cascaval din cuptor (pfuiii, ce pofta m-apuca!)
   Se orneaza bradul, ferestrele, holul si alte incaperi din interior sau extremitatile casei.
  "Impodobeste mama bradul si nu te intrista
Asta e seara de Craciun, este seara ta"
( za Fuego)

   Se taie prajiturile, se aseaza si se orneaza pe platouri, se pun salatele in boluri, se orneaza cu pantrunjel si alte spanacuri. 
   Se mai da o data cu matura sau aspiratorul, se spala gresia din bucatarie, se pregatesc farfuriile, tacamurile, platourile cu prajituri si se asteapta colindatorii.



   Si totusi, peste toata oboseala asta, e un sentiment care te copleseste si te imbucura. 

  "Îmbucură-te om bun
   ...
   C-am ajuns Sfântu’ Crăciun"
   ...
   Aceste zile senine
   Să le petreceţi cu bine." (Ion Bocsa)

   Daca stau bine sa ma gandesc... desi nu vreau sa ma gandesc atat, m-apuca dorul de toate traditiile astea. De altfel, sunt scutita de toata munca respectiva: fizica sau digestiva.
   Dar, Doamne!!! Ce frumos era in copilarie, cand munceam toti, cot la cot, si reuseam sa ducem la capat muncile fizice, ca dup-aia sa ne si bucuram de ele. 
   As vrea sa invoc tot neamul la o asa intalnire. Toti gramada! Toti odata! Ca in vremurile apuse! Toti si-atat! 
   Mi-e dor!
   
   Mi-e dor de un Craciun intre romani, oameni de suflet, cu digestie sanatoasa si/sau puteri supranaturale!
 



  Mi-e dor de un Craciun petrecut langa romani, romani care inca mai stiu sa sarbatoreasca Craciunul!

  Nu-mi va fi dor niciodata de strazile pustii, de oamenii inexistenti de pe strazile de-aici, de targurile de Craciun care pe 24 Dec- ora 14.00- se inchid, Nu-mi va fi dor de bezna de pe strazi...
 
 

  






2 comments:

  1. mai e nitel, rabdare :d!


    r.

    ReplyDelete
  2. si mie mi-e dor :(
    maybe, some day.....facem impreuna ce ai zis, cu conditia ca meniul sa fie complet.
    si ai uitat "taiatul porcului" :))

    ReplyDelete