Saturday, 26 April 2014

Să prindem aripi!

     Inspirată de poveștile cu aripi ale Simonei Tache, m-a cuprins dorința să scriu și eu despre pățaniile mele din aer. Foarte rar am prins un zbor liniștit și plăcut. 

    Ăl mai memorabil, e un zbor spre Grecia. După o noapte nedormită, a urmat și a doua la fel de albă. Împreună cu o prietenă, pline de speranță pentru un concediu plăcut, ne îmbarcam în avionul ce ne ducea în Rhodos. La ora 4.00 dimineața, mult prea devreme pentru nervii mei, noi și o grămadă de turiști porneam spre tărâmurile calde.  Unii costumați de Hawai, alții porniți să-și îndrepte bronzul de solar, unii adormiți și alții puși pe petrecere. Printre toți ăștia, un grup de băiețandri, care scăpaseră de-acasă, de părinți, aveau să-și manifeste extazul pe nervii noștri. Din întâmplare, eu cu prietena încurcam grupul, că aveam locurile între ei. Ne-am oferit să le schimbăm, să stea ei împreună și să petreacă fericiți. Ăștia:  


   - Nu-i nevoie!
 
   Ahh, da, am văzut că aveți destul volum cât să vă audă și cei din primul rând.
 
   Bun, comandau whisky și redbull. Eu le-aș fi comandat niște calmante, somnifere eventual. Stewardeza aducea încontinuu băuturile, că băieții erau însetați și precum știm, clientul e șeful.

   După ce că mi s-au înfundat urechile și nu-i auzeam decât pe ei, tot avionul a început să prindă și-o aromă de spirt cu aripi. Vaporii ne-au zăpăcit de cap, simțeam că am tras și noi o dușcă.  
   Băieții petreceau. Noi am fi vrut să închidem ochii două secunde fără să auzim conversațiile pline de veselie în limba lui Goethe. Deci, germana trebuie vorbită cu spor, ăștia parfumați bine, îi dădeau un farmec aparte.
 
   După încă o ofertă refuzată de a schimbă locurile, i-am rugat să vorbească mai încet. Au zâmbit și i-a ținut liniștea până la următoarea gură de whiskyredbull. Și tot așa. După a nush câtă tură de lichide, am rugat stewardeza să nu le mai dea nimic. Ce mai, oboseala și-a spus cuvântul. Îmi era egal că voi adormi pălită de ei. Tipa s-a uitat speriată la mine, la ei, clar derutată. Salvarea a venit de la alt pasager care a susținut că oamenii sunt prea piliți, put și sunt gălăgioși. S-a rezolvat. :)
 
 Băieții au adormit instant, se pare că whisky-ul a învins redbull-ul. Huraaa.
 
 Am dormit juma de oră, cu teamă pe gene, am aterizat și am fost safe până la final.




Monday, 21 April 2014

Natural


    Cred că termenul "natural" a apărut după ce a dispărut de pe piață tot ce era natural.

    Cum nu ne-am prins singuri despre ce este vorba, ne-au deschis alții ochii. Am fost informați că nu mai trăim într-un mediu sigur.

    Așa că lumea a început o luptă nebună.


    Nu mai folosim cuptorul cu microunde, nu mai folosim folia de aluminiu, ceapa e toxică, zahărul e moartea albă, laptele nu ne mai face bine, carnea roșie ne omoară, grapefruitul lăudat ani și ani nu mai e sănătos astăzi, parcă și somonul era toxic și câte și mai câte. Am creat fobii. Vedem monștri în tot ce ne înconjoară. 


    Citim niște articole și credem că aia de le scriu, ne vor binele. Ne aruncăm orbește cu capul înainte și înghițim tot ce ni se vinde.   

    Nu zic să nu fim atenți la ce băgam în gură, nu zic că nu au dreptate unii sau alții, dar puțin informație suplimentară nu ar strica. Eu cred, că mediul în care trăim e toxic. Da, mediul înconjurător e poluat. Mai ales, suntem poluați cu articole scrise de un oarecare Ghiță, sau de studiul făcut de nush ce savanți de la Strehaia, articolele fantomă de pe facebook care-ți cer share ca să le citești, toate au același grad de toxicitate. 
Toxicitate intelectuală!

   Trăind cu panica asta, mai înghițim și alte texte. Scrie pe un produs că e natural? Păi îl cumpărăm. Bio? În coș cu el! 

   Parabenii. Am câteva produse cosmetice cu același mesaj: fără parabeni. Ce noroc că au fost pârâți, că altfel trăiam cu ei și cine știe ce ghiare ar fi scos nemernicii și cum ne-ar fi nimicit, fără să știm ce criminali găzduim în dulapul din baie. Acu' surpriza e că au dispărut infractorii de pe toate produsele cosmetice. 

   Telefonul mobil? Sinucidere curata!?!

   Alta: după ce au discutat unii pe forumuri despre noile descoperiri, despre uleiul de ricin, argan sau de măsline, untul de shea sau de cocos, au apărut respectivele ingrediente și în produsele de înfrumusețare. La fix, nu?  

   Nu voi vorbi de marketing, dar sper, spre binele nostru, la mai multă lumină (că tot e Paște), sper să învățam să ne select
ăm lecturile, să ne alegem cu atenție, cu grijă sursele de informație, să nu credem în tot ce ni se vinde, fie ea reclamă pozitivă sau negativă. 

   Haideți să păstrăm în noi puțină rațiune, să nu dezvoltăm obsesii obsesive și inutile, să ne dorim binele și să fim atenți la informațiile gratuite și așa zis binevoitoare. Să nu ne mai lăsăm duși de valul de articole care creează ipohondrie, să nu devină mantra noastră, să nu ne mai lăsăm pe mâna tuturor, crezând că sunt mesageri divini. 

  Vă urez sănătate înainte de toate!





 


















Sunday, 20 April 2014

Paște fericit și digestie ușoară!

Pe lângă lumină și alte dorințe, cam asta îmi este urarea de ceva ani. De fapt, la asta se limitează sărbătorile în ultimul timp din păcate: mâncare.

Jambon, sarmale... drob, cozonac, pască... digestie ușoară. Ca-n reclamă.

Unii cu mielul, alții cu alte animale sau verdețuri. Fiecare cum poate și cum vrea.

Hristos a înviat!















Imagine luata de pe: http://4.bp.blogspot.com/-mDqmFXR9OIE/T4kH4tzFIJI/AAAAAAAAAfg/4ciD1mEMVRw/s1600/porc.jpg