Wednesday 13 August 2014

Autoevaluare

         Cred că cel mai simplu e să scrii și să vorbește despre ceva ce nu funcționează. Sunt șanse sigure să fii aplaudat, că doar vorbești din inimă. Dintr-o inimă de om frustrat. Și vei mai găsi și pe alții ca tine, care să te susțină.  Normal, e mai simplu să spui cât de nasol, nașpa, aiurea e totul, pentru că oriunde te-ai uita, vei găsi ceva de care să te legi. Eu știu din experiență

       Nu zic că nu avem dreptul să ne plângem, că nu putem refula mai ales când nu e drept ceea ce ni se întâmplă, ci doar să nu o facem continuu, să nu ne transformam în critici de oameni și situații.

       Cât de e greu să găsești ceva pozitiv?
       Greu,  foarte greu. Mai ales, pentru că astăzi, suntem învăluiți de-o aură negativistă, care ne face să strângem din dinți, să ne crispăm fețele și să scuipam venin. 
       Cică facem parodii, pamfleturi, dar când colo sunt doar imagini tragice ale unui om care nu găsește ceva bun în ceea ce-l înconjoară, în oamenii de lângă el, în el însuși.
       Da, e clar că există și părți negative.  Nu neg asta, dar astazi, pentru mine, există
și culori- gri- mov-verde- etc.  Nu sunt doar nuanțe de alb și negru.   
Nu există doar bun/bine sau rău/prost. 

       Avem de învățat.
       A deschide ochii și mintea, înseamnă a înțelege că există ceva ce refuzi să vezi, atâta timp cât ești prea ocupat cu critica. Nu ochelarii cu lentile roz, nici cei de cal nu-s recomandați, ci o vedere clară. 
Străzile nu-s toate prăfuite, precum nici gurile de metro nu-s așa de puturoase.  Oamenii din jur nu-s așa de răi sau proști, precum nu toți câinii sunt periculoși. 

      Vom fi mai sănătoși, atâta timp cât vom încerca să ne scuturăm de negativism și critică, de pesimism și sadism, vom avea un suflet mai curat și o viață mai relaxată. Pe-aici, pe undeva, se află fericirea. 


      Nu poți fi fericit dacă nu ești mulțumit.  Atâta timp cât ne încăpățânam să fim crispați și posaci, nu vom vedea nici o rază de soare. 


      Nu vom observa decât vânzătoarea care scanează obosită produsele de pe bandă. Vom rata vânzătorul care ne anunță că am luat produsul deteriorat. Vom observa trecătorul care scuipă pe stradă și-l vom rata pe cel care aruncă ambalajul la coș.  


      Nu vorbesc de excepții, vorbesc de oameni, alți oameni, alții decât aceia care ne atrag privirile cu nesimțirea lor,  îi ratăm pe cei care sunt că noi(sfinții), doar că e posibil că ei să nu ne critice, cum o facem noi cu ceilalți. 

    
      E greu să ai o viață liniștită oricum, dar e mai bine să-ți ușurezi calea, să nu-ți pui singur piedici. 
 
     Nu e predică pentru alții în prag de seară, ci o lecție pe care încerc să o învăț, să o memorez, mai ales că am scris-o din inimă, inimă în proces de curățare. 










No comments:

Post a Comment