Gânduri

       În unele zile, mi se-n-grămădesc niște gânduri în cap.  Până la urmă, e treaba lor dacă se-aglomerează așa,  cine le pune?

      Să vă povestesc despre ele:

      De multe ori, eu le las să se zbată nebune, nebune, nebunele de ele. Să-și facă singure loc, să se adapteze, sau de-or vrea să scape, să lupte pentru libertatea lor.

     Câteodată, deschid gura și unele ies afară.
Dacă stau prea înghesuite, pentru prea mult timp, ies încâlcite și-amestecate ca produsele dintr-un magazin universal. Mini-market cu de toate: de la roșii și orez, până la maieuri și brichete. 
Dacă sunt niște doamne educate, din prea multă politețe, își tot dau întâietate până obosesc, se plictisesc și pana la urma, nu mai iese niciuna. Uneori, ele, civilizatele, merg în rândul rânduit de rânduială. Doamne dă-le-ințelepciune și pe mai departe!

   Alteori, când le-apucă zbenguiala mai rău, mă chinuie la dește'. Își iau forma prin litere, apoi se-adună în cuvinte, fraze, cum le-o pica lor mai bine. 


  Cine-s eu să le opresc?

  Îmi sunt dragi oricum. Nici nu îndrăznesc să mă pun rău cu ele.

  Si sper ca va veni ziua când vor fi destul de mature, încât să-mi ofere recompensa potrivită  pentru răbdarea purtată față de ele.